răsști
Romanian
Etymology
From răs- + ști.
Verb
a răsști (third-person singular present răsștie, past participle răsștit) 4th conj.
- to know very well
Conjugation
conjugation of răsști (fourth conjugation, no infix)
| infinitive | a răsști | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răsștind | ||||||
| past participle | răsștit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răsșt | răsști | răsște | răsștim | răsștiți | răsșt | |
| imperfect | răsșteam | răsșteai | răsștea | răsșteam | răsșteați | răsșteau | |
| simple perfect | răsștii | răsștiși | răsști | răsștirăm | răsștirăți | răsștiră | |
| pluperfect | răsștisem | răsștiseși | răsștise | răsștiserăm | răsștiserăți | răsștiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răsșt | să răsști | să răsștă | să răsștim | să răsștiți | să răsștă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răsște | răsștiți | |||||
| negative | nu răsști | nu răsștiți | |||||