răstire
Romanian
Etymology
From răsti + -re.
Noun
răstire f (plural răstiri)
- yelling, shouting
Declension
Declension of răstire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) răstire | răstirea | (niște) răstiri | răstirile |
genitive/dative | (unei) răstiri | răstirii | (unor) răstiri | răstirilor |
vocative | răstire, răstireo | răstirilor |
References
- răstire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN