răsplătitor
Romanian
Etymology
From răsplăti + -tor.
Noun
răsplătitor m (plural răsplătitori)
- rewarder
Declension
Declension of răsplătitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) răsplătitor | răsplătitorul | (niște) răsplătitori | răsplătitorii |
genitive/dative | (unui) răsplătitor | răsplătitorului | (unor) răsplătitori | răsplătitorilor |
vocative | răsplătitorule | răsplătitorilor |
References
- răsplătitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN