răspetie
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic распетиѥ (raspetije).
Noun
răspetie n (plural răspetii)
- (obsolete) crucifix
Declension
Declension of răspetie
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) răspetie | răspetieul | (niște) răspetii | răspetiile |
genitive/dative | (unui) răspetie | răspetieului | (unor) răspetii | răspetiilor |
vocative | răspetieule | răspetiilor |
References
- răspetie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN