răscula
Romanian
Etymology
From răs- + scula.
Verb
a răscula (third-person singular present răscoală, past participle răsculat) 1st conj.
- to revolt, rebel, uprise
Conjugation
conjugation of răscula (first conjugation, no infix)
| infinitive | a răscula | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răsculând | ||||||
| past participle | răsculat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răscol | răscoli | răscoală | răsculăm | răsculați | răscoală | |
| imperfect | răsculam | răsculai | răscula | răsculam | răsculați | răsculau | |
| simple perfect | răsculai | răsculași | răsculă | răscularăm | răscularăți | răsculară | |
| pluperfect | răsculasem | răsculaseși | răsculase | răsculaserăm | răsculaserăți | răsculaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răscol | să răscoli | să răscoale | să răsculăm | să răsculați | să răscoale | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răscoală | răsculați | |||||
| negative | nu răscula | nu răsculați | |||||