răscruce
Romanian
Etymology
răs- + cruce
Noun
răscruce f (plural răscruci)
- crossroad
Declension
Declension of răscruce
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) răscruce | răscrucea | (niște) răscruci | răscrucile |
genitive/dative | (unei) răscruci | răscrucii | (unor) răscruci | răscrucilor |
vocative | răscruce, răscruceo | răscrucilor |