răscolnic
Romanian
Etymology
From răscoală + -nic.
Adjective
răscolnic m or n (feminine singular răscolnică, masculine plural răscolnici, feminine and neuter plural răscolnice)
- (obsolete) agitator
Declension
Declension of răscolnic
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative | indefinite | răscolnic | răscolnică | răscolnici | răscolnice | ||
| definite | răscolnicul | răscolnica | răscolnicii | răscolnicele | |||
| genitive/ dative | indefinite | răscolnic | răscolnice | răscolnici | răscolnice | ||
| definite | răscolnicului | răscolnicei | răscolnicilor | răscolnicelor | |||
References
- răscolnic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN