răruț
Romanian
Etymology
From rar + -uț.
Adjective
răruț m or n (feminine singular răruță, masculine plural răruți, feminine and neuter plural răruțe)
- Diminutive of rar
Declension
Declension of răruț
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | răruț | răruță | răruți | răruțe | ||
definite | răruțul | răruța | răruții | răruțele | |||
genitive/ dative | indefinite | răruț | răruțe | răruți | răruțe | ||
definite | răruțului | răruței | răruților | răruțelor |
References
- răruț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN