rărunchiuț
Romanian
Etymology
From rărunchi + -uț.
Noun
rărunchiuț m (plural rărunchiuți)
- Diminutive of rărunchi
Declension
Declension of rărunchiuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) rărunchiuț | rărunchiuțul | (niște) rărunchiuți | rărunchiuții |
genitive/dative | (unui) rărunchiuț | rărunchiuțului | (unor) rărunchiuți | rărunchiuților |
vocative | rărunchiuțule | rărunchiuților |