răpuitor
Romanian
Etymology
From răpune + -itor.
Noun
răpuitor m (plural răpuitori)
- enchanter
Declension
Declension of răpuitor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) răpuitor | răpuitorul | (niște) răpuitori | răpuitorii |
genitive/dative | (unui) răpuitor | răpuitorului | (unor) răpuitori | răpuitorilor |
vocative | răpuitorule | răpuitorilor |