răotate
Romanian
Noun
răotate f (plural răotăți)
- Obsolete form of răutate.
Declension
Declension of răotate
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) răotate | răotatea | (niște) răotăți | răotățile |
genitive/dative | (unei) răotăți | răotății | (unor) răotăți | răotăților |
vocative | răotate, răotateo | răotăților |
References
- răotate in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN