răgni
Romanian
Verb
a răgni (third-person singular present răgnește, past participle răgnit) 4th conj.
- Obsolete form of răcni.
Conjugation
conjugation of răgni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive | a răgni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răgnind | ||||||
past participle | răgnit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răgnesc | răgnești | răgnește | răgnim | răgniți | răgnesc | |
imperfect | răgneam | răgneai | răgnea | răgneam | răgneați | răgneau | |
simple perfect | răgnii | răgniși | răgni | răgnirăm | răgnirăți | răgniră | |
pluperfect | răgnisem | răgniseși | răgnise | răgniserăm | răgniserăți | răgniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răgnesc | să răgnești | să răgnească | să răgnim | să răgniți | să răgnească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răgnește | răgniți | |||||
negative | nu răgni | nu răgniți |
References
- răgni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN