rădăcinuță
Romanian
Etymology
From rădăcină + -uță.
Noun
rădăcinuță f (plural rădăcinuțe)
- Diminutive of rădăcină
Declension
Declension of rădăcinuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) rădăcinuță | rădăcinuța | (niște) rădăcinuțe | rădăcinuțele |
genitive/dative | (unei) rădăcinuțe | rădăcinuței | (unor) rădăcinuțe | rădăcinuțelor |
vocative | rădăcinuță, rădăcinuțo | rădăcinuțelor |
References
- rădăcinuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN