rădăciniță
Romanian
Etymology
From rădăcină + -iță.
Noun
rădăciniță f (plural rădăcinițe)
- Diminutive of rădăcină
Declension
Declension of rădăciniță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) rădăciniță | rădăcinița | (niște) rădăcinițe | rădăcinițele |
genitive/dative | (unei) rădăcinițe | rădăciniței | (unor) rădăcinițe | rădăcinițelor |
vocative | rădăciniță, rădăcinițo | rădăcinițelor |
References
- rădăciniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN