rânduniță
Romanian
Etymology
From rândunea + -iță
Noun
rânduniță f (plural rândunițe)
- swallow
Declension
Declension of rânduniță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) rânduniță | rândunița | (niște) rândunițe | rândunițele |
genitive/dative | (unei) rândunițe | rânduniței | (unor) rândunițe | rândunițelor |
vocative | rânduniță, rândunițo | rândunițelor |
References
- rânduniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN