ruptoare
Romanian
Etymology
From rupt + -oare.
Noun
ruptoare f (uncountable)
- (obsolete) breaking
Declension
declension of ruptoare (singular only)
singular | ||
---|---|---|
f gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (o) ruptoare | ruptoarea |
genitive/dative | (unei) ruptoări | ruptoării |
vocative | ruptoare, ruptoareo |
References
- ruptoare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN