rună
Romanian
Etymology
From German Rune or French rune.
Noun
rună f (plural rune)
- rune
Declension
Declension of rună
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) rună | runa | (niște) rune | runele |
genitive/dative | (unei) rune | runei | (unor) rune | runelor |
vocative | rună, runo | runelor |