rumenel
Romanian
Etymology
From rumen + -el.
Adjective
rumenel m or n (feminine singular rumenelă, masculine plural rumeneli, feminine and neuter plural rumenele)
- Diminutive of rumen
Declension
Declension of rumenel
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | rumenel | rumenelă | rumeneli | rumenele | ||
definite | rumenelul | rumenela | rumenelii | rumenelele | |||
genitive/ dative | indefinite | rumenel | rumenele | rumeneli | rumenele | ||
definite | rumenelului | rumenelei | rumenelilor | rumenelelor |
References
- rumenel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN