ruguțel
Romanian
Etymology
From ruguț + -el.
Noun
ruguțel m (uncountable)
- Diminutive of ruguț
Declension
declension of ruguțel (singular only)
singular | ||
---|---|---|
m gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) ruguțel | ruguțelul |
genitive/dative | (unui) ruguțel | ruguțelului |
vocative | ruguțelule |
References
- ruguțel in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN