robuț
Romanian
Etymology
From rob + -ut.
Noun
robuț m (plural robuți)
- Diminutive of rob
Declension
Declension of robuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) robuț | robuțul | (niște) robuți | robuții |
genitive/dative | (unui) robuț | robuțului | (unor) robuți | robuților |
vocative | robuțule | robuților |
References
- robuț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN