robuliță
Romanian
Etymology
From roabă + -uliță.
Noun
robuliță f (plural robulițe)
- Diminutive of roabă
Declension
Declension of robuliță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) robuliță | robulița | (niște) robulițe | robulițele |
genitive/dative | (unei) robulițe | robuliței | (unor) robulițe | robulițelor |
vocative | robuliță, robulițo | robulițelor |
References
- robuliță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN