rigan
Romanian
Etymology
Borrowed from Ancient Greek ῥίγαν (rhígan).
Noun
rigan m (plural rigani)
- oregano (Origanum vulgare)
Declension
Declension of rigan
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) rigan | riganul | (niște) rigani | riganii |
genitive/dative | (unui) rigan | riganului | (unor) rigani | riganilor |
vocative | riganule | riganilor |
References
- rigan in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN