arpegia
Romanian
Etymology
From arpegiu.
Verb
a arpegia (third-person singular present arpegiază, past participle arpegiat) 1st conj.
- to arpeggiate
Conjugation
conjugation of arpegia (first conjugation, no infix)
infinitive | a arpegia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | arpegiind | ||||||
past participle | arpegiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | arpegii | arpegii | arpegie | arpegiem | arpegiați | arpegie | |
imperfect | arpegiam | arpegiai | arpegia | arpegiam | arpegiați | arpegiau | |
simple perfect | arpegiai | arpegiași | arpegie | arpegiarăm | arpegiarăți | arpegiară | |
pluperfect | arpegiasem | arpegiaseși | arpegiase | arpegiaserăm | arpegiaserăți | arpegiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să arpegii | să arpegii | să arpegie | să arpegiem | să arpegiați | să arpegie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | arpegie | arpegiați | |||||
negative | nu arpegia | nu arpegiați |
References
- arpegia in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish
Verb
arpegia
- inflection of arpegiar:
- third-person singular present indicative
- second-person singular imperative