rezită
Romanian
Etymology
From French récite
Noun
rezită f (plural rezite)
- recite
Declension
Declension of rezită
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) rezită | rezita | (niște) rezite | rezitele |
genitive/dative | (unei) rezite | rezitei | (unor) rezite | rezitelor |
vocative | rezită, rezito | rezitelor |