reușită
Romanian
Etymology
From Italian riuscita
Noun
reușită f (plural reușite)
- success
Declension
Declension of reușită
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) reușită | reușita | (niște) reușite | reușitele |
genitive/dative | (unei) reușite | reușitei | (unor) reușite | reușitelor |
vocative | reușită, reușito | reușitelor |