restit
Romanian
Adjective
restit m or n (feminine singular restită, masculine plural restiți, feminine and neuter plural restite)
- Obsolete form of răstit.
Declension
Declension of restit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | restit | restită | restiți | restite | ||
definite | restitul | restita | restiții | restitele | |||
genitive/ dative | indefinite | restit | restite | restiți | restite | ||
definite | restitului | restitei | restiților | restitelor |
References
- restit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN