reputăciune
Romanian
Noun
reputăciune f (plural reputăciuni)
- Obsolete form of reputație.
Declension
Declension of reputăciune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) reputăciune | reputăciunea | (niște) reputăciuni | reputăciunile |
genitive/dative | (unei) reputăciuni | reputăciunii | (unor) reputăciuni | reputăciunilor |
vocative | reputăciune, reputăciuneo | reputăciunilor |
References
- reputăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN