repugnanță
Romanian
Etymology
From French répugnance
Noun
repugnanță f (uncountable)
- repugnance
Declension
Declension of repugnanță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) repugnanță | repugnanța | (niște) repugnanțe | repugnanțele |
genitive/dative | (unei) repugnanțe | repugnanței | (unor) repugnanțe | repugnanțelor |
vocative | repugnanță, repugnanțo | repugnanțelor |