remăsura
Romanian
Etymology
From re- + măsura.
Verb
a remăsura (third-person singular present măsoară, past participle remăsurat) 1st conj.
- to remeasure
Conjugation
conjugation of remăsura (first conjugation, no infix)
| infinitive | a remăsura | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | remăsurând | ||||||
| past participle | remăsurat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | remăsur | remăsuri | remăsură | remăsurăm | remăsurați | remăsură | |
| imperfect | remăsuram | remăsurai | remăsura | remăsuram | remăsurați | remăsurau | |
| simple perfect | remăsurai | remăsurași | remăsură | remăsurarăm | remăsurarăți | remăsurară | |
| pluperfect | remăsurasem | remăsuraseși | remăsurase | remăsuraserăm | remăsuraserăți | remăsuraseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să remăsur | să remăsuri | să remăsure | să remăsurăm | să remăsurați | să remăsure | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | remăsură | remăsurați | |||||
| negative | nu remăsura | nu remăsurați | |||||
References
- remăsura in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN