refuz
Romanian
Etymology
From French refus
Noun
refuz n (plural refuzuri)
- refusal
Declension
Declension of refuz
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) refuz | refuzul | (niște) refuzuri | refuzurile |
genitive/dative | (unui) refuz | refuzului | (unor) refuzuri | refuzurilor |
vocative | refuzule | refuzurilor |