redhibițiune
Romanian
Etymology
From Latin redhibitio
Noun
redhibițiune f (plural redhibițiuni)
- redhibition
Declension
Declension of redhibițiune
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) redhibițiune | redhibițiunea | (niște) redhibițiuni | redhibițiunile |
genitive/dative | (unei) redhibițiuni | redhibițiunii | (unor) redhibițiuni | redhibițiunilor |
vocative | redhibițiune, redhibițiuneo | redhibițiunilor |