recrut
Romanian
Etymology
From German Rekrut
Noun
recrut m (plural recruți)
- recruit
Declension
Declension of recrut
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) recrut | recrutul | (niște) recruți | recruții |
genitive/dative | (unui) recrut | recrutului | (unor) recruți | recruților |
vocative | recrutule | recruților |