arcuț
Romanian
Etymology
From arc + -uț.
Noun
arcuț n (plural arcuțe)
- Diminutive of arc
Declension
Declension of arcuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) arcuț | arcuțul | (niște) arcuțe | arcuțele |
genitive/dative | (unui) arcuț | arcuțului | (unor) arcuțe | arcuțelor |
vocative | arcuțule | arcuțelor |