realța
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian rialzare.
Verb
a realța (third-person singular present realță, past participle realțat) 1st conj.
- (obsolete) to raise again, to reraise
Conjugation
conjugation of realța (first conjugation, no infix)
infinitive | a realța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | realțând | ||||||
past participle | realțat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | realț | realți | realță | realțăm | realțați | realță | |
imperfect | realțam | realțai | realța | realțam | realțați | realțau | |
simple perfect | realțai | realțași | realță | realțarăm | realțarăți | realțară | |
pluperfect | realțasem | realțaseși | realțase | realțaserăm | realțaserăți | realțaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să realț | să realți | să realțe | să realțăm | să realțați | să realțe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | realță | realțați | |||||
negative | nu realța | nu realțați |
References
- realța in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN