păuniț
Romanian
Etymology
From păun + -iț.
Noun
păuniț n (plural păuniți)
- Diminutive of păun
Declension
Declension of păuniț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) păuniț | păunițul | (niște) păuniți | păunițile |
genitive/dative | (unui) păuniț | păunițului | (unor) păuniți | păuniților |
vocative | păunițule | păuniților |
References
- păuniț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN