pălămar
Romanian
Etymology 1
From Ukrainian паламар (palamar).
Noun
pălămar m (plural pălămari)
- sexton
Declension
Declension of pălămar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) pălămar | pălămarul | (niște) pălămari | pălămarii |
| genitive/dative | (unui) pălămar | pălămarului | (unor) pălămari | pălămarilor |
| vocative | pălămarule | pălămarilor | ||
Etymology 2
From Turkish palamar.
Noun
pălămar m (plural pălămare)
- hawser
Declension
Declension of pălămar
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) pălămar | pălămarul | (niște) pălămare | pălămarele |
| genitive/dative | (unui) pălămar | pălămarului | (unor) pălămare | pălămarelor |
| vocative | pălămarule | pălămarelor | ||