păcat
See also: pacat and pacát
Romanian
Etymology
From Latin peccātum (“sin”).
Pronunciation
- IPA(key): [pəˈkat]
Noun
păcat n (plural păcate)
- sin
- imperfection, shortcoming
Declension
declension of păcat
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (un) păcat | păcatul | (niște) păcate | păcatele |
| genitive/dative | (unui) păcat | păcatului | (unor) păcate | păcatelor |
| vocative | păcatule | păcatelor | ||
Derived terms
- păcătos
- păcătoșie
- păcătui
- păcătuire
Interjection
păcat
- shame!, pity!, too bad!