puic
Romanian
Etymology
From pui + -ic.
Noun
puic n (plural puicuri)
- Diminutive of pui
Declension
Declension of puic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) puic | puicul | (niște) puicuri | puicurile |
genitive/dative | (unui) puic | puicului | (unor) puicuri | puicurilor |
vocative | puicule | puicurilor |
References
- puic in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN