aprinzare
Romanian
Etymology
From aprinde.
Noun
aprinzare f (plural aprinzări)
- (dated) ignition
Declension
Declension of aprinzare
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) aprinzare | aprinzarea | (niște) aprinzări | aprinzările |
genitive/dative | (unei) aprinzări | aprinzării | (unor) aprinzări | aprinzărilor |
vocative | aprinzare, aprinzareo | aprinzărilor |
References
- aprinzare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN