proroc
Romanian
Etymology
From Old Church Slavonic пророкъ (prorokŭ)
Noun
proroc m (plural proroci)
- prophet
Declension
Declension of proroc
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) proroc | prorocul | (niște) proroci | prorocii |
genitive/dative | (unui) proroc | prorocului | (unor) proroci | prorocilor |
vocative | prorocule | prorocilor |