proptitor
Romanian
Etymology
From propti + -tor.
Adjective
proptitor m or n (feminine singular proptitoare, masculine plural proptitori, feminine and neuter plural proptitoare)
- propping
Declension
Declension of proptitor
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | proptitor | proptitoare | proptitori | proptitoare | ||
definite | proptitorul | proptitoarea | proptitorii | proptitoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | proptitor | proptitoare | proptitori | proptitoare | ||
definite | proptitorului | proptitoarei | proptitorilor | proptitoarelor |
Noun
proptitor f (plural proptitori)
Declension
!!!
References
- proptitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN