proptire
Romanian
Etymology
From propti + -re.
Noun
proptire f (plural proptiri)
- support, prop
Declension
Declension of proptire
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) proptire | proptirea | (niște) proptiri | proptirile |
genitive/dative | (unei) proptiri | proptirii | (unor) proptiri | proptirilor |
vocative | proptire, proptireo | proptirilor |
References
- proptire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN