promițător
Romanian
Etymology
promite + -ător
Adjective
promițător m or n (feminine singular promițătoare, masculine plural promițători, feminine and neuter plural promițătoare)
- promising
Declension
Declension of promițător
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative | indefinite | promițător | promițătoare | promițători | promițătoare | ||
definite | promițătorul | promițătoarea | promițătorii | promițătoarele | |||
genitive/ dative | indefinite | promițător | promițătoare | promițători | promițătoare | ||
definite | promițătorului | promițătoarei | promițătorilor | promițătoarelor |