promișlenie
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic промишлѥниѥ (promišljenije).
Noun
promișlenie f (plural promișlenii)
- (obsolete) providence
Declension
Declension of promișlenie
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) promișlenie | promișlenia | (niște) promișlenii | promișleniile |
genitive/dative | (unei) promișlenii | promișleniei | (unor) promișlenii | promișleniilor |
vocative | promișlenie, promișlenio | promișleniilor |
References
- promișlenie in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN