promitere
Romanian
Etymology
From promite + -re.
Noun
promitere f (plural promiteri)
- promise
Declension
Declension of promitere
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) promitere | promiterea | (niște) promiteri | promiterile |
genitive/dative | (unei) promiteri | promiterii | (unor) promiteri | promiterilor |
vocative | promitere, promitereo | promiterilor |