promite
Latin
Verb
prōmite
- second-person plural present active imperative of prōmō
Romanian
Pronunciation
- IPA(key): [proˈmite]
Etymology 1
Borrowed from French promettre, from Latin promittere.
Verb
a promite (third-person singular present promite, past participle promis) 3rd conj.
- to promise
Conjugation
conjugation of promite (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a promite | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | promițând | ||||||
| past participle | promis | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | promit | promiți | promite | promitem | promiteți | promit | |
| imperfect | promiteam | promiteai | promitea | promiteam | promiteați | promiteau | |
| simple perfect | promisei | promiseși | promise | promiserăm | promiserăți | promiseră | |
| pluperfect | promisesem | promiseseși | promisese | promiseserăm | promiseserăți | promiseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să promit | să promiți | să promită | să promitem | să promiteți | să promită | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | promite | promiteți | |||||
| negative | nu promite | nu promiteți | |||||
Synonyms
- făgădui
Related terms
- promisiune
Etymology 2
Forms of the above word
Verb
promite
- third-person singular present indicative of promite
- second-person singular imperative of promite