pricăji
Romanian
Etymology
From pricaz.
Verb
a pricăji (third-person singular present pricăjește, past participle pricăjit) 4th conj.
- to wither
Conjugation
conjugation of pricăji (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a pricăji | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | pricăjind | ||||||
| past participle | pricăjit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | pricăjesc | pricăjești | pricăjește | pricăjim | pricăjiți | pricăjesc | |
| imperfect | pricăjeam | pricăjeai | pricăjea | pricăjeam | pricăjeați | pricăjeau | |
| simple perfect | pricăjii | pricăjiși | pricăji | pricăjirăm | pricăjirăți | pricăjiră | |
| pluperfect | pricăjisem | pricăjiseși | pricăjise | pricăjiserăm | pricăjiserăți | pricăjiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să pricăjesc | să pricăjești | să pricăjească | să pricăjim | să pricăjiți | să pricăjească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | pricăjește | pricăjiți | |||||
| negative | nu pricăji | nu pricăjiți | |||||