pretcuță
Romanian
Etymology
From pretcă + -uță.
Noun
pretcuță f (plural pretcuțe)
- Diminutive of pretcă
Declension
Declension of pretcuță
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) pretcuță | pretcuța | (niște) pretcuțe | pretcuțele |
genitive/dative | (unei) pretcuțe | pretcuței | (unor) pretcuțe | pretcuțelor |
vocative | pretcuță, pretcuțo | pretcuțelor |
References
- pretcuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN