presimțământ
Romanian
Etymology
From presimți + -ământ.
Noun
presimțământ n (plural presimțăminte)
- foreboding
Declension
Declension of presimțământ
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) presimțământ | presimțământul | (niște) presimțăminte | presimțămintele |
genitive/dative | (unui) presimțământ | presimțământului | (unor) presimțăminte | presimțămintelor |
vocative | presimțământule | presimțămintelor |