presimț
Romanian
Etymology
From presimți.
Noun
presimț n (plural presimțuri)
- presentiment
Declension
Declension of presimț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) presimț | presimțul | (niște) presimțuri | presimțurile |
genitive/dative | (unui) presimț | presimțului | (unor) presimțuri | presimțurilor |
vocative | presimțule | presimțurilor |
References
- presimț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN